Dacă le-ai spune copiilor că aceste gogoși dulci din dovlecei sunt făcute din legume, probabil s-ar uita ciudat la tine.
Dar acesta este farmecul unei gospodine care știe să facă dulciuri din ingrediente simple. Gogoșile dulci din dovlecei sunt marea mea descoperire: sunt mult mai ușoare decât gogoșile clasice din aluat dospit, se fac de zece ori mai repede și au o textură umedă, aproape ca o budincă fină la interior.
Nu ai nevoie de drojdie, nu ai nevoie de frământat și nu trebuie să aștepți ore întregi să crească aluatul. Totul se întâmplă într-un singur bol, cu câteva ingrediente de bază și multă aromă de vanilie. Este soluția salvatoare pentru momentele când ai poftă de ceva bun "acum", dar vrei și ceva mai sănătos decât produsele de la magazin.
Pentru această rețetă avem nevoie de doi dovlecei medii, proaspeți și fermi. Alături de ei, punem la bătaie 4 ouă sănătoase, 5 linguri pline cu vârf de zahăr (pentru acea dulceață care să ne bucure sufletul) și cam 7 linguri de făină.
Înainte de a ne apuca de treabă, îmi place să îmi pregătesc spațiul. Pun o cafea bună la aparat, pentru că gătitul merge mult mai bine când ai un moment de răsfăț lângă tine. Această cafea este partenerul meu de nădejde în fiecare după-amiază petrecută la aragaz.
După ce am ras dovleceii pe răzătoarea mică, urmează pasul de care depinde totul: scurgerea zemii. Dovlecelul este plin de apă, iar dacă lăsăm acea zeamă în compoziție, gogoșile noastre se vor împrăștia în tigaie. Eu îi strâng bine-bine în mâini până când rămâne doar pulpa densă.
Peste dovlecelul stors adăugăm ouăle bătute, zahărul și aromele. Când torni esența de vanilie peste scorțișoară, deja parfumul te face să zâmbești. Făina se adaugă la final, treptat. Trebuie să obținem o compoziție care să stea cuminte în lingură, să nu curgă ca apa, dar nici să nu fie tare ca un aluat de pâine. Este o textură cremoasă, plină de bucățele fine de dovlecel care se vor carameliza la prăjit.
Aici intervine micul meu secret care face postarea asta diferită de orice găsești pe internet. Deși se pot pune cu lingura obișnuită, eu am ales să folosesc lingura de înghețată. De ce?
Le punem în uleiul încins (nu uitați de trucul cu lingura trecută prin ulei fierbinte înainte!) și le lăsăm să plutească până devin aurii-arămii. Scorțișoara din interior le dă o culoare superbă în timpul prăjirii. Se umflă frumos și devin crocante la margini, păstrând un interior fin și aromat.
Când gogoșile sunt gata, le pudrez cu puțin zahăr sau, dacă vreau ceva mai special, le servesc lângă un sos de fructe de pădure făcut rapid din niște pomodori dulci (glumesc, aici folosim fructe!). Dar ideea este să ai acel echilibru între dulce și aromat.
După ce am terminat și ultima gogoașă, curăț rapid bucătăria și mă bucur de liniște. Uneori, după ce am simțit mirosul de vanilie și scorțișoară toată ora, simt nevoia de un contrast. Aici intervine mica mea plăcere vinovată: un Rocher intens sau un Raffaello fin. Deși am făcut gogoși, textura crocantă a unui Raffaello lângă restul de cafea rămasă în ceașcă este modul meu de a celebra o zi reușită în bucătărie.
Sper ca aceste gogoși dulci cu lingura să vă îndulcească după-amiaza, dar știu că o gospodină adevărată caută mereu echilibrul în bucătărie. Dacă astăzi am "păcălit" puțin timpul cu o rețetă rapidă fără frământare, să știți că inima mea rămâne tot la aluaturile tradiționale.
Pentru momentele când aveți timp să simțiți făina între degete și vreți să puneți pe masă ceva sărat, vă invit să descoperiți secțiunea mea de rețete sărate din cocă.
Nu ai nevoie de drojdie, nu ai nevoie de frământat și nu trebuie să aștepți ore întregi să crească aluatul. Totul se întâmplă într-un singur bol, cu câteva ingrediente de bază și multă aromă de vanilie. Este soluția salvatoare pentru momentele când ai poftă de ceva bun "acum", dar vrei și ceva mai sănătos decât produsele de la magazin.
Ingrediente și cantități necesare
Dar secretul stă în arome: eu nu mă zgârcesc deloc aici.
Folosesc 2 pliculețe de zahăr vanilat, esență de vanilie din belșug și, bineînțeles, scorțișoară, cea care dă acel miros de "acasă" întregii bucătării.
Înainte de a ne apuca de treabă, îmi place să îmi pregătesc spațiul. Pun o cafea bună la aparat, pentru că gătitul merge mult mai bine când ai un moment de răsfăț lângă tine. Această cafea este partenerul meu de nădejde în fiecare după-amiază petrecută la aragaz.
Tehnica de pregătire: Secretul compoziției și scurgerea dovleceilor
După ce am ras dovleceii pe răzătoarea mică, urmează pasul de care depinde totul: scurgerea zemii. Dovlecelul este plin de apă, iar dacă lăsăm acea zeamă în compoziție, gogoșile noastre se vor împrăștia în tigaie. Eu îi strâng bine-bine în mâini până când rămâne doar pulpa densă.
Peste dovlecelul stors adăugăm ouăle bătute, zahărul și aromele. Când torni esența de vanilie peste scorțișoară, deja parfumul te face să zâmbești. Făina se adaugă la final, treptat. Trebuie să obținem o compoziție care să stea cuminte în lingură, să nu curgă ca apa, dar nici să nu fie tare ca un aluat de pâine. Este o textură cremoasă, plină de bucățele fine de dovlecel care se vor carameliza la prăjit.
Prăjirea: Cu lingura de înghețată
Aici intervine micul meu secret care face postarea asta diferită de orice găsești pe internet. Deși se pot pune cu lingura obișnuită, eu am ales să folosesc lingura de înghețată. De ce?
Pentru că gogoșile ies perfect rotunde, mai mari și mult mai aspectuoase. Lingura de înghețată dozează exact aceeași cantitate de aluat de fiecare dată, așa că toate gogoșile se vor prăji uniform.
Le punem în uleiul încins (nu uitați de trucul cu lingura trecută prin ulei fierbinte înainte!) și le lăsăm să plutească până devin aurii-arămii. Scorțișoara din interior le dă o culoare superbă în timpul prăjirii. Se umflă frumos și devin crocante la margini, păstrând un interior fin și aromat.
Rezultat final și sugestii de servire
Când gogoșile sunt gata, le pudrez cu puțin zahăr sau, dacă vreau ceva mai special, le servesc lângă un sos de fructe de pădure făcut rapid din niște pomodori dulci (glumesc, aici folosim fructe!). Dar ideea este să ai acel echilibru între dulce și aromat.
După ce am terminat și ultima gogoașă, curăț rapid bucătăria și mă bucur de liniște. Uneori, după ce am simțit mirosul de vanilie și scorțișoară toată ora, simt nevoia de un contrast. Aici intervine mica mea plăcere vinovată: un Rocher intens sau un Raffaello fin. Deși am făcut gogoși, textura crocantă a unui Raffaello lângă restul de cafea rămasă în ceașcă este modul meu de a celebra o zi reușită în bucătărie.
Recomandarea mea:
Sper ca aceste gogoși dulci cu lingura să vă îndulcească după-amiaza, dar știu că o gospodină adevărată caută mereu echilibrul în bucătărie. Dacă astăzi am "păcălit" puțin timpul cu o rețetă rapidă fără frământare, să știți că inima mea rămâne tot la aluaturile tradiționale.
Pentru momentele când aveți timp să simțiți făina între degete și vreți să puneți pe masă ceva sărat, vă invit să descoperiți secțiunea mea de rețete sărate din cocă.
Acolo găsiți secretele mele pentru acele bunătăți care umplu casa de miros de copt și care merg de minune cu o cană de iaurt sau pur și simplu ca gustare la drum. Bucătăria e plină de surprize, așa că vă aștept să îmi spuneți: voi sunteți în tabăra rețete rapide sau a rețetelor sărate, făcute pe îndelete?